Puntea dintre duh si sine


Anca Todirica

cruci si poduri

Ne-am pierdut simturile cele dintai, la cadere. Mai bine zis, in gradina raiului, Adam si Eva erau “in” si auzeau si vedeau pe Domnul fiind inauntru. Dupa cadere, au fost izgoniti din gradina raiului si au ajuns in afara. Totusi, ei inca mai auzeau pe Domnul..Probabil nu-l mai vedeau, insa. In timp..de la o generatie la alta, omul s-a dus mai in afara, mai departe de Dumnezeu, mai adanca i-a fost caderea. Pe masura indepartarii omului de Dumnezeu, simturile interioare au disparut si cele exterioare s-au nascut si au loc locul celor interioare.

Omul a inceput sa vada si sa auda in afara, pierzand insa auzul si vazul din interior. A fost ca o forma de adaptare la noul sistem de viata trait “in afara”. Ca si copilul care traieste inauntrul pantecului mamei  si apoi cand iesa afara se adapteaza instantaneu la alt sistem pentru a putea trai.  Cine stie…

View original post 1,110 more words

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s