Ce cred eu că se întâmplă?


Bogdan DUCA

Ipoteza mea de lucru este aceea că există o singură criză majoră, cu implicaţii nu doar politice ci şi culturale, educaţionale şi mai ales morale.
Este vorba de metastazierea Iluminismului şi iluziilor sale, în ceea ce am putea numi postmodernitate.
Această problemă ne-a “ferit” pe noi- obligaţi să trăim până în 1989 o paradigmă întârziată a modernităţii (căci acesta este socialismul- o expresie a modernităţii şi, pentru societăţi agrare şi involuate cum erau cea rusească şi cele sud-est europene, o formă de modernizare, singura, din păcate).
Problema a izbucnit în anii 60, odată cu o revoluţie culturală de proporţii care a ocupat mai întâi universităţile şi apoi a deformat toate elitele şi, prin ele, toate aspectele societăţilor occidentale.
 
Să o numim neo-marxism? E un termen comod, parţial adevărat, dar nu complet. Să o numim post-modernism? La fel, parţial adevărat şi incomplet.
După mine, această schimbare revoluţionară a paradigmei este…

View original post 283 more words

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s